award@websiteawards.ro
În afară, dăm bine
Visiting the villages is an attractive option, because in many parts of Romania the people still live as it were the Middle Ages. Some have never seen cars! It is how you imagine the American Amish horse-and-buggy lifestyle but with less modernization and outside influences.
Tradus, sună cam așa:
Vizitarea satelor este o opțiune interesantă, pentru că în multe părți din România, oamenii încă trăiesc ca în Evul Mediu. Unii nici nu au văzut autoturisme! E ca și cum ți-ai imagina stilul de viață cal-căruță al americanilor Amish, dar fără modernizare și influență externă
Ce ai citit mai sus este un citat din jurnalul de călătorie al unui copil ce a vizitat recent Tulcea și Delta Dunării. Articolul original îl poți citi aici. Mai multe despre Amish aici.
Țin pe această cale să îi ”mulțumesc” statului român, și celor care îl conduc, pentru nenumăratele și constantele eforturi de a schimba în bine situația în care trăim, pentru promovarea intensă a valorilor naționale (și aici intră și destinațiile turistice), pentru efortul susținut al ministrului Elena Udrea și al ministerului pe care îl conduce de a profita de ceea ce încă se mai cheamă potențial turistic… Mă bucur că toți banii pe care îi dau sub formă de taxe și impozite sunt folosiți așa cum trebuie… NOT!
Mie scârbă îmi este…
Edit: ne merităm soarta…
Magazinul atemporal
Citeam acum câteva luni un articol scris de Daniel Pitu legat de magazinele de cartier vs hypermarket-uri. Ce să zic… și da și nu… Da nu despre asta vroiam să vorbesc…
Vroiam să vorbesc despre magazinul din apropierea domiciliului meu, magazin la care mă duc frecvent să cumpăr o măslină, o agudă, un moț de bască… Toate bune și frumoase, aprovizionarea este ok – au mai de toate, prețurile și ele ok – pentru mia de lei în plus față de hypermarket, merită…
DAR, sunt două aspecte pe care nu le diger, indiferent cât nisip aș înghiți:
- Cucoanele care întră în magazin fără să știe ce vor să cumpere – ajung în dreptul vânzătoarei și încep să se scarpine în trei litere pentru că ar cumpăra ceva dar nu știu exact ce anume… și dă-i și întreabă dacă au nu știu de care șervețele, dacă bulionul la borcanul de 400 are aceiași compoziție ca ăla de 800… cumpără un cubuleț de drojdie, o lâmâie, două cepe, o sticlă de ulei (în prealabil a trecut prin toate sortimentele), 100 g de măsline, două pungi de snacks-uri… ba nu, ”dă-mi mai bine două de pufuleți”… ”auzi fată, da’ biscuiți din ăia.. nu mai știu cum îi cheamă, ai ?”… o scobitoare și, plm, alte mărunțișuri… Și când să zic ”Gata, idioata a terminat”, se aude din gura ei ”A, și mai dă-mi și 200 de cafea…”. Nici o problemă, însă cafeaua e boabe și trebuie să o macine pe loc (proces ce implică o cântărire inițială, în stare boabe, măcinare la o râșniță în formă de furnal și o re-cântărire a prafului de cafea rezultat în urma măcinarii). Frustrarea mea este: băi cucoană, dacă ai poftă de un orgasm comercial, du-te în plm la un hypermarket și coiește-te printre rafturi și învață toate etichetele pe de rost până te ia amețeala… da nu îi f*te pe alții la creier care vor să cumpere o nenorocită de apă plată !
- Timpul în magazinul ăsta trece al draq de greu – absolut de fiecare dată și indiferent dacă mai este cineva în magazin sau nu, timpul petrecut pentru cumpărarea unui produs este același… unul foarte mare. Câteodată am impresia că ușa magazinului este o poartă interdimensională sau ceva și că prin ea treci într-o ”altă parte” unde timpul trece de trei ori mai încet… Nu știu, produsele nu sunt așezate eficient… distanța de parcurs până la ele este prea mare… alunecă pe jos… nu știu… dar e ciudat rău…
Podiumul roz al neatenției…
În ultimul timp, de câte ori m-am foit prin oraș, la picior, mi-a atras atenția o vitrină nouă în centrul comercial, cunoscut tulcenilor cu denumirea de ”Sub coloane”. La un moment dat am fost mai atent și am văzut că era vorba de o agenție de modeling…
Belea! e fix ce îi lipsea orașului ăstuia, mai ales că este așezată strategic pe lângă șaormerie.
În fine, am comentat rapid aspectul cu soția și am trecut peste… Azi, ce să vezi: știre știre… s-a luat deja prima țeapă ! 
Un contract cam dubios, banii luati in avans pe un album foto care nu se stie cand va fi realizat, motivele care au determinat-o pe aspiranta sa renunte la intelegere
”Firma” care se ocupă de vitrina respectivă defilează sub titulatura de ”Pink Models International”
Cu ocazia asta mi-am amintit că în vara anului trecut, prin Eforie Nord, era o gașcă de cocalari indivizi în alb, gelați la maxim, cu creastă și ochelari de soare pe toată fața, care momeau lumea să își ducă copii la preselecție pentru modeling… M-au abordat și pe mine (eram cu puștoaica în cârcă) dar i-am trimis rapid să se coțăie între ei, anal…
Mai multe detalii despre cazul mai sus amintit aici și aici (complet)
Foto: obiectivtulcea.ro
Mergem pe 5
Lumina ochilor mei
a împlinit azi
ani !
Să-mi trăiască sănătoasă ! 
Apropos, masa și dansul le-am dat la Clubul Veseliei, situat în Complexul Comercial Plugari, etaj 2. Administratorul, Cernamorit Stela, poate fi contactat de luni până duminică, între orele 09:00 – 18:00 sau la telefoane 0240.511.119 sau 0728.098.003 (Nu-s plătit să fac reclamă, pur și simplu mi-a plăcut acolo și recomand și altora. Pentru curioși, tariful este de 10 lei / copil / oră)
Prin iarnă
Pentru ca mi s-a pasat o leapșă de către Cătălin, m-am mobilizat azi și am trântit câteva instantanee… păcat că operațiunea ”marea fleoșcăială” s-a declanșat și nu am apucat să prind mai multă zăpadă… So, iacă-tă, în ordinea numerelor de pe tricou: Tulcea, Piața Civică, Monumentul Independenței, Monumentul Independenței, Faleza Tulcea
